ce este munca temporară?

Prin art.87 din Codul Muncii se delimitează noțiunea de agent de muncă temporară, salariat temporar și utilizator ca părți ale unei relații triunghiulare bazate pe două tipuri de contracte: unul de natură comercială încheiat între utilizator și agentul de muncă temporară și unul de muncă încheiat de acesta din urmă cu salariatul temporar, în vederea punerii la dispoziția utilizatorului a salariatului temporar pe durata unei misiuni temporare. Munca prin agent de muncă temporară este munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară şi care este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă.

Salariatul temporar este persoana care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară, în vederea punerii sale la dispoziţia unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă.

Agentul de muncă temporară este persoana juridică, autorizată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care încheie contracte de muncă temporară cu salariaţi temporari, pentru a-i pune la dispoziţia utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilită de contractul de punere la dispoziţie sub supravegherea şi conducerea acestuia. Condiţiile de funcţionare a agentului de muncă temporară precum şi procedura de autorizare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Utilizatorul este persoana fizică sau juridică pentru care şi sub supravegherea şi conducerea căruia munceşte temporar un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară. Misiunea de muncă temporară înseamnă acea perioadă în care salariatul temporar este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia, pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar.

uniunea europeana munca temporară in UNIUNEA EUROPEANA

Conform rapoartelor naționale, munca temporară este din ce în ce mai bine receptată în societățile membre ale Uniunii Europene. În Spania, măsuri legislative adoptate între 1994 și 1999 au permis o puternică impulsionare a sectorului de muncă temporară. În Italia, unde munca temporară a fost interzisă până în 1997, legea Biaggi adoptată în februarie 2003 a introdus o completă deregularizare a sectorului. Legea interzice noi tipuri de contracte de muncă, printre care contractul la cerere (on call), posturile împărțite (job sharing), munca suplimentară de proximitate pentru îngrijirea persoanelor. Tot despre Italia menționăm sfârșitul monopolului statului asupra plasării de personal.

 

uniunea europeana Legislație

În prezent, ARAMT își continuă eforturile în domeniul juridic, prin oferirea către membrii săi de interpretări coerente și unitare ale cadrului legal existent, susținute de partenerii profesionali ai acestei organizații, dar și de autoritățile publice cu atribuții în domeniu, care își găsesc astfel în ARAMT un mijloc eficient de comunicare și informare către partenerii sociali ai muncii temporare. Cu atribuțiile cu care a fost investită potrivit legii, ARAMT sesizeza neregulile și încălcările manifestate în piață muncii temporare și le aduce la cunoștință autorităților cu atribuții de control și sancționare, în scopul promovării respectului față de lege și a ordinii juridice.

Principalele acte normative care reglementează aspecte cu privire la munca temporară/salariaţii temporari.
  • Codul Muncii (Legea nr. 53/2003), republicat in baza Legii nr. 40/2011.
  • Hotărârea de Guvern nr. 1256/2011 privind condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară
  • Hotărârea de Guvern nr. 557/2007 privind completarea măsurilor destinate să promoveze îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă pentru salariaţii încadraţi în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată şi pentru salariaţii temporari încadraţi la agenţi de muncă temporară.
  • Legea nr. 319/2006 a securităţii si sănătăţii în muncă.
  • Directiva nr. 2008/104/CE a Parlamentului European si a Consiliului, privind munca prin agent de munca temporara
  • Directiva nr. 91/383 CEE a Consiliului de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătăţirea securităţii la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporară
  • Convenţia OIM nr. 181/1997 privind agenţiile private de ocupare a forţei de munca
 

uniunea europeana inființarea unui AMT

Ghidul înființării unui agent de muncă temporară cuprinde informații privind formalitățile și procedurile de înființare, autorizare și funcționare ale unui agent de muncă temporară în România.

Descarcă ghidul de inființare al unui ATM